Pentru cine? Vreau să-mi spui!

Tu, prin gura lui Oricine

Să s-audă, să-nțeleg

Dar te-arăți numai pe tine.

Pentru cine, te-ntreb iar

Și-ți dau timp să te explici

Dar o faci că e-n zadar

Nu-nțeleg, nici tu, nimic.

Mă desprind făr’ să alerg

Și prin blocuri decojite

Caut și nu văd decât răni

Și simt mâinile mânjite.

Taci din gând, nu vreau s-aud!

De ce îmi arăți ce-i clar?

Trebuie ca să găsesc,

O-ntrebare să scobesc

De-orice dubiu ireal.

Pleci să revii, și fără rost

Carnea-o macini de-orice trup

Nici în somn nu vrei să-mi spui!

… Poatea-ai zis, și poate uit.