Și uite-așa

Mă doare-n suflet cântecul rămas
o șoaptă mică, plansă, temătoare
Atins de noapte când să fie glas
Lovit de umbră când să fie soare

Mă doare mâna-n mine căutând
un drum și-o poartă-n care să mai bată
Strângând în palma urma unui gând
Și-un dor de cer cum n-a mai fost vreodată

Mă doare ochiul verde-ntredeschis
O linie rotundă de lumină
spre cel ce-a fost copilul unui vis
și visul unei fete fără vină

Mă doare trupul când să mă desfac
de tot ce-am fost în lumea asta vie
Cu lacrimi stranse-n scoarță de copac
Și gene de zăpadă azurie

Și uite-așa mă trage înapoi
acest pământ ce-mi crește din picioare
În mâinile prelungi și ochii goi
Atinși de umbră când să fie soare

sanja-adriana