Vară de tăciune,
Cremene în ornic,
Timpului datornic
Cu o rugăciune:

Sub nimbul nefalnic
Să apari, minune,
Numai să nu sune
La căzut prea jalnic

Și atunci să soarbă,
Silit de paharnic
În otrăvuri darnic,
Pe doamna cea oarbă!

Minune, să urci
Fumul tău din iarbă,
Zvelta zână Coarbă
Mai încearcă furci

La timpul prezent
Adus de la turci,
Trup să nu-i încurci:
Poate cel absent,

Zidit în tăceri,
ÃŽnvie atent
Cu rar-i talent
La noi învieri!

Se vor zidi frunți,
Zidirile-n seri
De profeți severi,
De profeți cărunți,

Vor fi dărâmate,
Că vor zice crunți:
,,Legea să n-o-nfrunți,
Dreptul de cetate

Datu-ți s-a dat
În văi mai curate,
ÃŽn raiul din spate,
Nu în rai furat!

De lumini de-apoi
Să fii luminat
Și să faci și sat
Fără de nevoi,

Doamnă de cristal
Pentru pur altoi,
Pământean noroi
Nu-ți este egal!

Ștearsa mea minune,
Valul meu de val,
ÃŽn greu mineral
Lacrimi sapă rune

Când dorești statornic
Praguri vechi, străbune.
Vatra să-ți adune
Pasul tău nespornic!

(1975)