Te-am cunoscut pentru că trebuia să te-ntâlnesc,
Tu semănai cu cea din vis, tu trebuia să-mi fii
Răzorul sufletului meu pribeag, pe care-mi cresc
Cu rădăcini în lacrimi, petale verzi de nostalgii.

Spre tine pașii mei își căutau cărări prin stele
Și nu știam cum să mă-npart, pe cine să iubesc,
Când anotimpurile-și dăruiau, apusuri între ele
Și nu știam în care ești, sau cum să te opresc.

Necunoscută mi-ai rămas, prin mii și mii de clipe,
Iubeam un chip din visul meu, iubeam atât de mult
Ceva ce dincolo de noi, avea cândva să se-nfiripe,
Și astăzi gândul meu de-atunci, cu inima-l ascult.

Te-am cunoscut, pentru că viața ta îmi e sortită
Așa cum tot ce ție-ți aparține, mie mi-a fost dat,
Te-am cunoscut, pentru că sufletului ești dorită
Și-ori unde te-ai afla acum, din mine n-ai plecat.