Nu vreau să văd cuvinte mergând strânse-n cârd pe această foaie,
Nu îmi doresc să le dau viața dar adunate-n strofe sufletu-mi înmoaie.
Voința-mi zăcând întinsă pe crucea de pământ a toamnei.. se odihnește-n moarte,
Trupu-i palid poartă asupra-i sângeriu sărut care de viață o desparte.
Din neființă.. cuvintele au trecut in gând și sufletu-mi seacă de putere,
Au luat ființă din iubire și se hrănesc din ale mele-mi suspinuri si durere.


Astfel mă simt când trăiesc înăuntru-mi în amintire,
Și îmi amintesc ce inseamnă să ai parte de iubire.
Așa mă simt, așa devin când sunt la o șoaptă depărtare de tine,
Și mă chinui și nu reușesc să îți alung tristețea din privire.
Astfel mă simțeam seara trecută.. când eram într-un gând cu tine.
Și nu reușeam să-ți spun că amândoi ne dorim să iubim si să primim iubire.

30.10.2011