Cheamă-mă
să fii un om care cunoaște
privește
lipește organic două nemărginiri
vreau la fereastră
să văd cel mai bine
ruptura perdelei
topită în sângele Lui
la fereastră văd Soarele
mai aproape
și-mi dizolvă muchiile lumii
bolovanului meu
secetos
care se răsucește și nu vrea cioplit
pe nisipul plajei lumii
tot de acolo aud vorbind clar
Vocea ce mă clădește șoptind
că am haina cea mai frumoasă
dar cineva vrea să o las
să o rupă
și s-o murdărească
cu apele lumii
vreau să Te văd mai clar
să iubesc până la capăt
Ființa Ta
apoi să fac poduri
peste casele lutului altora
nu lăbărțat în cuvinte
ci deschizând ferestre în noapte
topindu+i în pahar frumusețea Ta
și așa să Te beau
Te chem, Te beau....Te mănânc, Doamne!
Îmi plac legile și metodele Tale
Te chem, vreau să Te văd mai mult
umple-mă cu gândirea Ta
mă golesc
mă dăruiesc
mă rup și mor
împlinindu-mă în dragostea Ta