Scrie-mi, toamna, in fiece zi...
scrie-mi pe suflet, scrie-mi cu frunze tarzii...
scrie-mi, toamna...sau lasa-ma pe mine sa-ti scriu...
tu doar canta-n surdina refrenul de-amagiri si pustiu
si goleste-mi din suflet povara vechii iubiri....
smulge-mi din suflet copacul greu de-amintiri
scrie-mi, toamna...scrie-mi alene cu-n vant
ce alunga furtuna si gandul acesta natang
ca iubirea se stinge cu verdele crud...
scrie-mi, toamna, si spune-mi ca este firesc
sa vad riduri pe ganduri cand in oglinda privesc...
si ca nu se sfarseste calendarul cu vise acum...
scrie-mi, toamna...ca unei frunze vestede-n drum...
scrie-mi, toamna, invata-ma cum visele mor
cand asteapta sa vina pe lume alt dor calator...
eu mai cred inca-n tine si tot simt uneori
cum clipirea din suflet strig-un stol de cocori
sa se-ntoarca sa-nvete sa traiasca oricum...
sa nu plece lasand numai neguri in drum...
scrie-mi, toamna, scrie-mi in fiece zi
scrie-mi, ca si cand timpul in loc s-ar opri...