Dintre nori, un văl ce cade,
Peste ochi, peste arcade,
Mii de spade, către mine,
Un arhanghel îmi trimite,

Și de pieptu-mi înroșește,
În caderea spre pământ,
Face rană lângă rană,
Ce e spada?... Un cuvânt,

Un cuvânt va face luna să dispară-n zori deschise,
Unde timpu' zace-alene după porțile închise,
Ooo, tu diavol dulce, ce din umbră mă pândești,
Ochi în ochi te strâng în brațe, oare tu poți să iubești?

Ori din dragostea-ți măreață, un sărut tu vrei să-mi furi?
Ori în jocurile tale, ești sătul și faci figuri?
Sau ești semn de viață plină, cunoscut mult prea târziu?
Ori în mrejele-ți de aur, doar iubit eu pot să-ți fiu?

Știu, sunt suflet liber și spre infinit aspir,
Ce ești tu? un fir de floare? ești un crin? un trandafir?
Caci în țepii tăi adesea, mă rănesc dar sunt atras,
Să te-adulmec, să m-apropii, fermecat de ițe tras,

Ce e soarta? un destin ce ți-l cedez?
Dar iubirea? sentiment ce- ți onorez?
Sau sunt umărul din noapte
Unde plângi, suspini și crezi,
Că tot ce-ai urlat în șoapte,
Le-am uitat prin noapte treji?

Ești constanta ce marchează,
Echilibrul variabil,
Și când viața te șochează,
Totul pare convenabil.

Made by CVC(19.10.2011, h:00.31)