eu și henry chinaski plimbăm un cîine
șchiop pe străzile ultimului felinar
cu gaz
lumina este galbenă cîinele este galben
henry însuși este galben și o
femeie întîrziată în această lume
galbenă și ea
ne privește zîmbind egal rotund și crud
pe amîndoi

referințe stranii ne însoțesc
mișcările lor circulare erodează
oase șubrede
se spune de pildă că am violat femeia zorilor și-a ierbii
umblînd năucă pe autostradă
purtîndu-și copiii într-un sac de plastic
semănîndu-i sub fiecare piatră
că pumnul meu strivește firul apei
cînd henry bea de stinge
cînd henry își împlîntă degetele în ochii frumuseții

după aia se liniștesc toate
rîdem ca o silă uscată resemnată
el se duce dracului de unde a venit
eu îmi port pe umeri rucsăcelul plin cu pîine
lătură de la cantina universității pentru bruno
ciocolată pentru iubita mea trei chestii pentru propagat viruși
plăgi și impresii
biletul de autobuz și-n timp ce deschid poarta grea
strîng mîna muncită a portarului
în spatele ochilor henry rîde pentru ultima dată
din cer coboară dragonul meu și mă duce în cer
vine iarna