am visat că eram un câine din ață mov
habar n-am să interpretez dar e adevărat
că pe trupul meu , ca pe o papiotă ,
s-a înfășurat strâns timpul cu toți oamenii din el cu toate întâmplările
acolo e și Leu câinele blocului
sau al Ioanei
un câine mare, când trecea pe trotuar umbra lui ajungea pâna la noi la etajul 1
vara era cel mai bine
umbra lui era răcoroasă ca și cum ai fi stat sub un nuc
sau așa credeam
Leu mi-a adus odată batista o ținea delicat între dinți
batista a scânteiat de parcă ar fi venit dimineața
Și Leu zâmbea
era un câine deștept
l-au otrăvit când apucase deja să ne iubească atât
cât să încapă într-o poveste
Leu încă stă înfășurat peste blocul nostru
și batista acoperă orașul
Oamenii îi spun cer dar noi știm mai bine

*
mov e o culoare bună de toamnă
miroase a vinete și a rufe întinse sub păsările care pleacă
atunci bunica se apuca de cusut flori mari
și struguri
zâmbea
-destui struguri ar fi putut duce și Leu în spate
cât să se facă din ei o toamnă-
poate bunica să desfășoare cu răbdare firul
să coasă povestea cum știe ea
frumos și simplu pe etamină
oamenii i-ar spune cer și poate
chiar așa ar fi
de data asta