Am așteptat o noapte
Aproape-ntreagă și cu ochii mei
Lipiți de cerul umed
Să licărească și măcar o perseidă.
Of...timp pierdut ,
Zadarnic trup lipsit de somn
Și craniul meu
Lipsit de gânduri și străin
Purtat de dorul stelelor căzute
În noaptea anilor trecuți.
N-am auzit măcar aedul
Ce-și strigă-n trambiță pe deal
Durerea ori iubirea-i încruntată
N-am mai știut să văd
Ce de frumos ardea
Mahrama lunii pline de lumină.
Am adormit nătîng,
Dezabuzat și dornic să nu mai fi știut
De ce am așteptat
Atât de fără rost
Un roi de stele
Gata să se sinucidă.
E vina mea
Singur și fără martori
Eu mă judec
Și-mi dau verdict s-aștept
Încă un an (și nu un an lumină...!)
O noapte anunțată
Când o să dorm adânc
Precum un eschimos
După o zi polară
Și să renunț voit la stele
Numai a două zi
Să le culeg în poală
De la prieteni
Ori de pe la rude.
Am mai pierdut o noapte
Și un gând,
Poate și-un vis străin
De tristă efemeră.
O să-mi aleg în schimb o stea.
Numai a mea,
Particulară,
Care să cadă numai când
Avea-voi timp s-o văd
Ori când demonstrativ va vrea
Să-mi facă declarații de iubire
Arzând precum un gând de nemurire...
Și n-am văzut măcar o simplă perseidă...!