Nici pînă azi nu mă dumiresc unde naiba Platon

își ținea propria umbră, prin
lucrurile și umbrele lor
împrăștiate în spațiul peșterii sale
filosofice. De fapt știu eu un loc magic,unde

lumina zilnică sistată
periodic și produsele alimentare eliberate
doar pe bază de cartelă încă s-ar putea
înghesui oricînd prietenește ca într-o conservă
de ton, numită generic Republica Socialistă
România”. În lipsa

produselor de pește
de export, unica sursă a vitaminei D era de găsit
doar în bancurile
politice nesărate, singurele subterfugii
platonice ale românului sub regimul
odiosului cuplu Ceaușescu. Dacă printre lebedele

negre din parcul Cișmigiu i-aș întîlni acum
pe dictatorii Elena și Nicolae, sunt convins

că aș putea vedea
prin ei mai departe
decît prin cătarea
deja reglată de balistica

plutonului de execuție