În aburul zilei visez . . .

Nisipul îmbrățișează cămila,
zarea e demult plastilină.

Nicio adiere fără parfum,
nicio frunză nu-și cere busola.

Amarul din coarne
se face scrum.

Cu sârmă leg vântul
mai umed decât vinul
din cramă.

Fata Morgana poartă costum,
cravată cu ace de cedru.

Vinovată de veghe în colegiu,
suferința e crampă
și crimă la colț de calcan.