De ce-mi repeți?
Am înțeles că nu sunt ca ceilalți,
de asta rămân.

Înfășurată de mine ca o liană de copac
umbre în ierburi,
purificăm sângele de singurătăți.

Sânul tău copt peste pieptului meu,
picioarele tale se cabraează sub lună.

Nu mai avem liniște
decât priviri și interjecții,
dunga nopții se apropie tăcută
și tu nu o vrei.