Dintotdeauna,
timpul trece
și mereu tot vine
să fie oare infinit?

Lumina, cu viteza ei,
străpunge spațiul
și tot n-ajunge
să fie oare infinit?

De mii de ani,
izvorul curge
c-a devenit ocean și mare
să fie oare infinit?

De când mă știu
mănânc mereu
și-mi este foame
mereu tot beau
și-mi este sete
iubesc, iubesc
și încă nu-s iubit
învăț mereu
și tot nu știu
să fiu eu, oare, infinit?