agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Balada refuzatului NA UN DA - în epură ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-29 | |
Se-n
Vârte împrejurul împrejur În mijlocul frunzelor privesc : Cum închipuie un abajur Scaldat de razele ce asfințesc. Sunt la mine în casă, acasă Și contemplu cerul în amurg Visând furtuna ce se lasă Căci frunzele se-nvârt cu sârg. Fuga lor mi pare un tango- E vântul care cântă un refren, Toamnei moarte, galbene maro, Lipsită de-al verii colagen. O umbră se aprinde în apus, Să fii tu oare ? Când ai apărut ? Secretă rămâi ca un intrus Și mută, de eu nu te-am stiut. Te acorzi de-al frunzelor refren Și fugi, și eu nu pot să te rețin Când dansezi prin arome de polen Sau te scalzi în cupa cu pelin. Rogvaivul piere în apus, Cu el coboară cele sfinte ; De pofta mea mă las dus : Te am în inimă și vintre. Tu nu ești om, nu ești femeie ; Ființa ta de libelulă Abia de-mi dărui-o crâmpeie Din a sa magică formulă. Tangoul tău e un dans păgân E rapsodia unei coapse, Nerușinea fără un stăpân, Apel hormonilor la oaste. Sub faldurile de purpură Pulpele se-nvârt ca un compas Redând a dorinței măsură Între agonie și extaz. Călcâiele fac rotocoale, Se apleacă și se îndoaie, Festin de mușchi și de tendoane Udat de fulgere și ploaie. Cu suavă îmbrățișarea ta Rescrii ce este un păcat : Când în angoasă îți duci viața Și n-o trăiești cu adevărat. Borges avea dreptate când a spus, Că în tango dansând hulpav [Întrebării] amanții află un răspuns: “Do you believe in love after love?” În tango totul e posibil Îmbrățișați să ne regăsim Cu celălalt, inexplicabil, Și mai ales când de noi fugim. Te apuc la dans de subțiori Să simt ființa-ți ionizată, Irealele sale comori Îmi țintuie viața mea toată. Cât ține ?..Cât ține viforul ! -Nu ești a furtunii mireasă ?- Când bate gongul-orologiu, Dispari ca o Cenușereasă. Eșuez în zori ca-ntr-o lagună, Lumina mă găsește surpat, Tânjesc ca soarele să apună, De tine să fiu iar fermecat. Fără de opium sunt în sevraj Rămân și singur și obosit, Redus să contemplu un miraj, Te aștept din nou la asfințit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate