Îmi descarc arma, mă uit mai întâi la tine pe lungimea țevii,
în timp am obținut performanțe balistice, am tras în păsări,
am privit nepăsătoare traiectoria proiectilului conic
cu aproximație 400 m/s viteză de plecare din inima mea în stârvul lor,
(deși am plâns atunci, acum mă gândesc
că oricum ar fi murit cândva din cauza încălzirii globale)

se moare din dragoste în lume, se moare fără dragoste
și eu, cum dracu’ să mor când știu că dincolo mă așteaptă
o baltă de sânge din care va trebui să salvez păsări,
iar sângele îmi provoacă o imensă oroare,
de asta mă lipsesc acuma de el, din inima mea în stârvul lor,

carabina mea, carabină, stai tu liniștită sub patul meu,
căci mâine ne vom apuca de înviat păsări,
acum disperarea mă strânge de gât ca niște mușchi vaginali
și știu, el nu va veni nici dacă sunt în mare primejdie.



(dramaturgia lucioaselor funii, 2014)