Ești copil și ziua-ți pare mare,
Zorii largi alene se cobor,
Dar ai crescut din vise și culoare
Și-ai înteles că totu-i trecător.

Timpul pleacă - nimeni nu îl vede,
Poți să crezi că nu a existat.
Numai că codrul nu mai este verde
Și brumele pe tîmple s-au lăsat.

Zile trec și te cuprind fiorii...
Batrîn și singur taci neliniștit,
Și lăcrimînd tot urmărești cocorii
Cum cîrduri-cîrduri pleacă-n răsărit.

Privești tăcut cum nouri se încurcă
Încremenind cu lacrimi în priviri,
Și întelegi că viața e prea scurtă
Pentru atîtea scopuri și porniri.