În față văd cîmpii spre orizonturi,
Se văd păduri de plopi înalți și brazi...
Viața tipărită ți-e pe fronturi
Și pe pămîntul ce ne ține azi.

Istoria cu glasul ei de sînge
Te cheamă cu o lacrimă de jar.
Prutu-nvălurat și astăzi încă plînge,
Că a ajuns și el de a-ți fi hotar.

Ai plîns și după fii tăi, Moldovă,
Ai răni adînci pe chipul tău deschis...
Și lacrimile tale ne oferă nouă
Viață-nfloritoare cu-aromă de cais.

Moldova mea de azi, plină de soare,
Te am ca pe-un tezaur prin flori de liliac
Și pomii tăi puternici dau în floare,
Cînd calde vînturi bat dinspre Bugeac.

Ramura mă-ncîntă cînd Prutu-și mișca valul
Și se rasfață-n larg pămîntul meu natal.
Apele-ți sărut, aerul și malul,
Moldova mea cu rîuri de cristal.

Icoana ești pe harta mondială,
Dăruind căldură la toti ce te iubesc.
Moldova mea, tu, patrie natală,
Rămîi în viața mea, precum un dar ceresc.

Mă-chin în fața-ți, baștină bătrîna,
Și prin orice faptă mîndră eu te cînt.
Tot aici, în lumea ta și-n a ta țărînă,
Mi-aș dori să am, veșnicul mormînt.