azi simt că locuiesc în somnul tău mamă
și somnul tău e negru și nesfârșit
în el creierul meu e o bufniță cu aripile deschise acoperind toate ferestrele din lume
un cosmonaut însingurat
plutind tăcut
deasupra galaxiei
deasupra fiecărui lucru pe care l-ai atins l-ai văzut
creierul meu e un pește despicat care înoată
în cerul întins peste oameni
mânjind roșu aerul
respir într-o burtă de pește și îți caut mâinile să ma tragi afară
ascultă-mă
mi-am tatuat pe spate povestea ta să o citesc în fiecare seară
în oglindă
am scris-o pentru toți cei vii sau morți de două mii de ani
pentru tine pentru mine de frică
să nu uit
să nu uit
până când pielea mea zbârcită o să amestece literele
dar atunci voi ajunge suficient de aproape încât sa îmi citești tu
și să te aud