și unde sa merg eu să vomit,
la marginea drumului, în lanul cu maci?
de pe sârmele de înaltă mă numară un miliard de ciori
eu nu pot să număr pâna la un miliard
am încercat în copilarie
dar am leșinat la un milion de infinite...

când mă gândesc la acel chinez bătrân
care stă pe scăunel și descojește semințe
una câte una,
pâna când face o grămăjoară potrivită,
zi de zi, cu ochii lui mijiți,
în căsuța lui acoperită cu trestie,
îmi vine să vomit.