Premiera baletului Somnul

Muzica adormise in fața mea.
Balerinii erau obosiți,
spectatorii somnoroși.
Voiam să plec,
afară ningea, era frig, dar
mă aștepta trăsura la scară-
probabil, vizitiul sufla în pumni
și caii înjurau.

Compozitorul era genial,
interpretarea desăvârșită.
Muzica se insinua în molatece unde
și adormeai toropit de o tandră oboseală.

M-am strecurat discret
printre spectatorii ce dormeau nepăsători.
Pe scenă, balerinii picoteau.
Muzica era purtată mai departe
de somnambuli.

Afară zăpada acoperise trăsură și cai.
Am plecat pe jos, visând.