.

Coborînd din munți la vale,
Dup-o ședere mai lungă,
Mă-ndreptai puțin din șale,
Căci stătui mult timp pe-o dungă

Mă-mbrăcai cu țoale noi,
Că alea vechi puțeau amarnic,
De ziceai că nu la oi,
Ci la Vodă am fost paharnic.

Avînd bani peșin la mine,
Îmi stîlcii puțin din nume,
Și intrai în crîșma mare,
Plină ochi de atîta lume.

Și-n loc de Vasile a Floarei,
Cum îmi zice lumea mie,
Adunai toți ospătarii,
--La Vasy un cognac să vie!

Oamenii amabili tare,
Văzînd că mă-ncurc în vorbe,
Mi-au adus și flori la masă,
Și vreo trei feluri de ciorbe.

Acum nu le caut pricină,
Însă mi-a rămas în gînd,
C-am golit vreo șase străchini,
Și eu eram tot flămînd.

Crezui că așa e moda,
Să mănînci să nu te saturi,
M-apucai de băutură,
Și băui vreo patru laturi.

No, amu' să-l fi văzut,
Pe Vasy de la Costîna,
Cum cînta Amore mio,
Învățat la radio stîna.

Ia te uită batăl sfîntu',
Cum se uita la cucoane,
De ziceai că vede lupu',
Nu piciorul sub jupoane.

Sa-mbătat și-i rău băiatu',
Că la înzestrat natura,
De rupea cu pumnul masa,
Sticla de sifon cu gura.

Însă n-apucă s-o facă,
Căci fu scos încetișor,
Ușurat de bani firește,
Și lăsat lîngă...izvor.