e zi funebră în oraș
candid un cimitir întreg se umple
cu gând de oameni pătimași și lumânări
un munte

stă peste străzi un bloc de ceață/plumb
și dintre ramuri de-un vinețiu aprins
ies la plimbare umbrele lui Hades
niște copii

cu strigăte de ură claxoanele bocesc
șoferii printre cruci bătute în asfalt
și din cotloanele unui trecut suspect
răsar povești

povestea unui vrednic biciclist de rime
ce conducea alene o turmă de cuvinte
prin câmpuri de ciulini și dealuri de nebuni
într-un amurg de poezie

când din iubire de două străzi murdare
și mângâierea neatentă a unui șofer distrat
pe margine de-oraÈ™
pe-o margine de zare...se vede-acum

înc-un sicriu ce-nghite pătimaș
înc-un sălaș...