lunyu merge pe străzi murdare
și prin rețele de canalizare
vorbește cu oameni ratați
cu alcoolici
cu nebuni
se angajează la cele mai umilioare joburi

la lunyu nu se merită să te uiți de două ori

când treci pe lângă el
mișcându-ți un pic mâneca stângă
ca să te uiți la ceasul elvețian
pe lunyu se merită să-l înjuri și să-l scuipi

în haina lui zace un laborator chimic
cu gaze toxice
o bombă gată să explodeze
gata să-ți împrăștie dulceața existenței
pe pereții vilei tale de lux

lunyu are o aluniță pe buric
despre care nimeni nu știe
și inima lui vrea să fie contaminată
cu dragoste
o dragoste adevărată cum numai
mâinile lui pot fi de adevărate

atunci o apă curată i-ar crește
pe dinăuntru
și l-ar face mare
atât de mare
încât oamenii ar intra în el
ca să se curățe de păcate

dar zâmbetul lui primitor
n-ar fi decât o contemplare a deșertului
pe care l-au ridicat în el
ceilalți oameni

o viață ticsită sub ruine
ca-ntr-o fântână acoperită
în care lunyu își ascunde plânsul
chiar dacă nu plânge