era așa o foame în țară, că umerii canotorilor se îngustaseră,
femeile nu se mai epilau, slănina ajunsese la mare preț.
până și generalii umblau cu nasu-n pământ, căutând mărunțiș.
mușchiul creștea abundent pe cutia poștală a pensionarilor,
curvele emigraseră toate; care nu - la călugărie.
pe atunci obișnuiam să purtăm ghiare lungi, încovoiate și negre
cu care ne scărpinam de râie și ne mai apăram de tăticu
a cărui unică distracție era să ne scoată
doar în izmene la cinci dimineața
să dăm zăpada din curte, cântând
cât ne țineau bojocii:
noi sîn-tem căliiiiiiiiiți
noi sîn-tem căliiiiiiiiiți