Alter-ego-ul meu
A devenit în timp destul de banal...
Merg prin ploaie cu pantofi dezlipiți
Surâzând -fără rost- vertical.
Așa că, rătăcit de vreo chemare
Mă amestec printre nefericiți,
Plebeu.

Mă consider totuși ființă umană,
Visător cu obiecții
Înfrigurat la ideea,
Unei coji de pâine
Căutată haotic,
În gunoiul societății.
E bine...

E bine că putem umbla
Fără legitimații periodic vizate,
Să scormonim după speranțe și cauze;
Curând, probabil că ne vom sătura
De multe căutări ratate
Respingând, gesturi și fraze...
Uzate.