Să stai, să înveți să privești,
Să observi tot ce miștă și stă,
Să vezi printre lucrurile simple,
Să ai cui să povestești.
Să fie așa, să nu ai ce ajusta
Și orice, sufletul să ti-l umple.

Să te bucuri de răsăritul soarelui.
Să te bucuri și de lună, de o plimbare.
Să te bucuri de ciripitul vesel
Și toate păsărelele timpului
Să ți se pară o istorie, contemplare.
Să existe orice, numai nu esec.

Să te bucuri de o privire,
Să oferi în schimb un zambet.
Să poți să privești in ochi,
Să poți să oferi iubire,
Să nu existe nici un regret,
Și nimeni să nu știe ce-i deochi.

Să vorbesti cu cineva drag ție,
Să primești o imbratișată compasiune.
Să ții de mână și să simți că ești univers
Și orice adiere, mângâiere să-ți fie.
Orice faci în viață să fie cu pasiune;
Fiecare strop de plaoie să picure un vers.

Și fiecare viață să fie o poezie
Și fiecare poezie să fie un sentiment
Și fiecare sentiment să fie plăcut
Și fiecare placere să fie dulce afazie
Și-n fiecare afazie să fie-n suflet increment
Și fiecare increment să fie simplul lucru făcut.