Rațiune, nu ești singură


Pe străzile unde s-au pierdut Nietzsche și Cioran,
unde șoferul e condus de mașină,
și păsările au în loc de aripi, lanțuri,
acolo, se găsește în infinitul unei gropi cu noroi,
horcăind mocnită, rațiunea.

Tu, rațiune, care erai excitată de teoria relativității,
și căutai în tablourile lui Picasso, cuburi,
nu ai știut că omul are o soție, că tu ești o ibovnică,
te întrebai unde se retrage când plânge, râde sau iubește?
îți spun eu, în cavitatea lui toracică.