Acrostih (...)
de Cuteanu Cristian la 20 octombrie 2010 la 16:19

Randuri, rauri, siroaie de cuvinte
Agale se plimba, le prind, le intind
Libere se-aleg si se scriu in minte.
Urla-n mine eu-l, leul amintind
Ca din nou ma-nvart printre-"anticuvinte",
Alintandu-ma-n "sus-ul" unde inca tind.

Nu-i nimeni in ecou? Am iesit din ou?
Exist - gandesc - iubesc, chiar innebunesc,
Nasc emotiile-n text, viata-i un tablou...
Iarasi m-am pictat, da' nu mai contenesc...
Unde esti tu "tu-ul", din 'cel bibelou ? !

Pamantul se invarte iar in jurul meu.
Acum de nu te-opreti, te opresc chiar eu !
Versul tineretii mi se scurge-n timp
E deja 'naintea mea, alt anotimp,
La care voi scrie, de voi subscrie...