Stătea odată un copil
Pe marginea unui drum aglomerat.
Își trăia copilăria intens
Făcând baloane de săpun.
El zâmbea și se bucura
La fiecare balon ce îi ieșea
Din jucăria de plastic.
Simțea cum inima îi explodează
De bucurie,
Când ele zburau mai departe
De marginea cealaltă a drumului.
ÃŽn viziunea lui crea vise.

Dar parcă aripile îi erau retezate,
Când treceau oameni pe drum.
Ei priveau în pământ
Și nu aveau timp să sesizeze bucuria copilului.
Unii le spărgeau cu răutate,
Spărgând astfel câte un vis.
Alții le ocoleau,
Rămânând îngândurați.
Rar mai erau oameni care zâmbeau.

Și astfel,cu fiecare vis distrus sau ocolit,
S-a stricat și jucăria copilului.
Deși el acum nu mai zambeste cum zâmbea odinioară,
E totuși vesel
Pentru că e sigur
Că oamenii sunt mult mai fericiți
Fără acele baloane de săpun
Apărute de nicăieri în drum.
Copilul și acum crede
Că era un confectionar de vise.