Pe cerul instelat se plimba visatoare
Luna cu a sa rece infatisare
Ce palida si trista pare
Si mai mereu intreaba noaptea


Cat timp a trecut oare
Decand a ta carare
Luminez fara incetare?
Caci multe veacuri s-au topit


Si lumea-n jur mereu se schimba
Doar eu raman la fel ca la inceput
Tot palida si trista
Uitandu-ma la fiintele de pe pamant


Durerea ma cuprinde
Caci sunt vremelnice si pier
Sub coasa mortii crude
Caci tot acolo jos


Pierirea isi gaseste
Dar in loc se recladeste iar
Perpetuu de milenii
Din vise moarte o lume noua


Ce va dura o clipa doar
Sub ale mele raze blande
Doar ca sa dispara in vazduh
Iar apoi in van sa se recladeasca iar


Multe veacuri intorc a mea privire
Spre astri albi ce danseaza langa mine
Sa uit a lumii vesnica nenorocire
Ce cuprinde atatea iluzii si durere


Dar cateodata desarte priviri ma cheama
Sa luminez a lor iubire
Iar eu ma indrept o clipa doar
Spre indragostiti in parc ce cauta fericirea


Dar ce rost are a iubirii taina?
Cand peste o clipa doar
Totul se destrama
Caci si iubirea pe pamant


Trece ca un val de roua
Si ramane o amintire doar
In gandul noptii de clestar
Ce piere crud si prea curand
In vesnica si tainica uitare.