Traian, împăratul Romei,
Falnic, puternic bărbat,
S-a îndrăgostit orbește,
De-o fată din alt regat.

Dochiana se numea.
C-o alură răpitoare,
Tatăl său, mult o iubea,
Pentru el era un soare!

Decebal, regele tată,
Strașnic, temător viteaz,
Nu ar fi dat-o pe fată,
Nici în moarte, chiar nici azi!

Traian s-a înconjurat
De oameni viteji îndată,
Peste Dunăre-au durat,
Un pod grandios, de piatră.

Bazat pe o oaste mare,
Cuceri toată cetatea,
Decebal, grea încercare!
Înfrânt, își alese moartea.

S-a-ndîrjit să cucerească
Fata care și-o dorea,
Și azi, limba românească,
Graiul dulce-i limba mea!

Aurora Luchian Vaslui