Culeg petale de trimestru
Ca să le-ngrop. Din ce-am nespus,
Refuz pe veci deșertul nostru
Al cărui soare m-a apus.
Răcnesc în mine însetate,
Idei și mâinile-amândouă.
Prin prisma firii alterate,
Mă răzvrătesc, prefer să plouă...

De-ar fi s-o fac din nou,
Ce-aÈ™ face?

Te-am protejat sau te-am ucis
Urmând potecile-mi amare?
Noi toți visăm eternul paradis,
Dar pentru cine-al tău e-o alinare?
Ai fi tu, oare, fericit,
În ploaia-mi nudă ce te-a vrut,
Sub aripile-I degradate
Care-au pălit de la-nceput?

O existență abandonată
M-ar fi durut!