L-am văzut pe strada mea
Cu-al său păr voios vuia,
Vâjâind spre cafenea
Creț, buimac, uimit, râdea.

El mereu mă astepta
Să luam acea perdea, care
Pân' la ceruri se-nălța
Și pe toată lumea, ea
Ani de ani,
Devotată ca o stea,
Tot globul cuprindea, sfioasă,
Și starea o schimba.

Astăzi ea își scutura, veselă, trăia,
Mai frumos și siropos
Ca o zmeură , inima îi bucura
Gândul verde îi fugea, sunetul o mângâia,
Colțul gurii radia, de privirea lor,
Zâmbea.

Mâine, azi ieri era, și ea
Cu toate că îmbătrânea, toamna,
Fața ei întinerea, primăvara,
Ea pe toți ne iubea sau,
urlând avertiza,
Că de nu o ocroteam
cât clipi ne spulbera
Și de viață ne lăsa.