Când nu ai pentru ce lupta,
Când e neliniște
ÃŽn privirea ta,
Când pacea nu mai e cu tine,
Când nu mai ai zile senine,
Când Soarele tău moare,
Când ești obosită
Și nu poți Lupta-n războaie,
Când toți cei din jur
Te privesc cu ură,
Când te simți normală
În lumea asta nebună,
Când n-ai un umăr
Pe care poți plânge,
Când ai multe răni,
Și-n inimă ai sânge,
Când destinul te uită
Și nu mai poți visa,
Când te simți mută,
Când nu mai poți spera,
Când știi că ești bună
Și totuși nimeni nu te vrea,
Tocmai atunci,să știi,
Eu voi veni.

Și împreună vom iubi,
Împreună vom clădi
Iubiri liniștitoare,
Pictate de Soare.
Abia făcând astea împreună
Te poți numi nebună,
Și eu la rândul meu,
Te voi iubi mereu,
Căci tu m-ai învățat,
Să pun toate cap la cap,
Și doar tu mi-ai demostrat
Că prietenii există cu adevărat.