Săptămânile trec repede, dar eu suspin și mi se par obositoare...
Și visez că plec departe, departe de tot, departe de mine, departe de mare.

Vid este acolo-n visul meu, căci lumina sură m-amorțește,
Florile de gheață ateneu, peste tot pământul se răcește.

Stelele încep să cadă, sorii mor, arcada spartă, gradele dispar.
Unde-i o lebădă albă? Bradul, nuferii, calul, unde-s florile?
Unde-i mama mea? Și prietenul meu din copilărie?
Aveam 16 ani când am aflat, 16 ani de bucurie...