agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-16 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] |
O răcoare plăcută de vară în odaia mea - un miros
de frunze și de flori de tei, amintiri care ne leagă, legături strânse în palme, palme care se ating. Perdelele verzi, ochii tăi verzi, verde pieptul de bufniță, verde pădurea din brâul orașului, verde, verde, verde... Și un alt început, de parcă asta ar fi prima zi în care ne cunoaștem, vorbind timid, ca niște străini, pe marginea unor teme existențiale de Heiddeger, sau despre învățăturile lui Platon - desprinderi, melodiile care ne-au marcat - uneori zgomotul ajută. Te ajută să îți reamintești lucruri pe care le știai fără să le știi. Îmi acopăr fața cu mâinile. Aud troncănitul unei mașini care lucrează în vreo construcție și croncănitul răgușit al unei păsări apropiate geamului. Ieri cânta mai firesc. Ieri am simțit podul prea jos. Și lovitura. Azi simt o bucățică rece de vară, prinsă într-un verde pastelat care îmi amintește. Azi sunt acasă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность