nu mai știu pe nimeni ca tine
și nimeni nu îmi e mai aproape decât tine când taci
și mă lași să inspir sonete tăcute îndelung răsfățate de privirile tale

nimeni nu tace ca tine
senin
și ghiduș ca și cum tainele" cele mai " ale lumii
ar fi ascuse în cutele frunții tale înalte
și cu siguranță nimeni
dar nimeni
nu surâde ca tine jumătate prezent
jumătate
aproape imaterial

uneori aș jura că sprânceana ta puțin ridicată
e cea care te ține cât de cât ancorat în real
dragă alter
dovada că ești și că eu n-am nici un merit
nici o vină
doar privilegiul să tac alături de tine
empatic
aproape imaterial