Am crezut în tine cu adevarat,
Am crezut prea lesne, dar m-am înșelat
Și acum regret că te-am întâlnit,
Cum pot să-mi închipui că te-aș fi iubit?

Amintiri plăcute poate am avut,
Dar și neplăcute cred că mult prea mult,
De încerc să plâng, nu cred c-aș putea,
Sufletul mi-e stâncă, inima de fier

Și-al meu sentiment este mult prea crud,
De aș vrea să-l uit, nu pot, e prea mult,
Sângele imi fierbe si e otrăvit,
Simt încet cum curge prin vene, venin

Iar ochii-mi sticloși sunt neiertători,
Privesc in oglindă și mă înfior,
Căci fiara din mine zbiară ne-ncetat,
Iar corpul mi-l simt mult prea-nfierbântat

Mintea îmi joacă feste sau poate mă-nșel,
Căci ea plănuiește rău pentru mișel
Simt cum crește-n mine ura pentru el,
Simt că nu mai poate suporta defel

Mâinile imi tremură, nu se mai opresc,
Vor să facă parcă ceva nefiresc,
Iar gura mi-o simt parcă încleștată,
Căci nu pot să uit c-a fost sărutată

Un fior de groază trece încet prin corp,
Aș vrea să-l opresc, dar nu cred că pot,
Vreau să uit de el, să îl pot ierta,
Vreau ca să dispara brusc din viața mea

Și-a mea ură grea încă mai persistă
Și încet, încet ea tot mai insistă,
Vrea ca să-l distruga, dar încetinel
Până ce-o să facă pulbere din el.

Sunt expresii la figurat....