Din matcă mi-am ieșit,nici nu știu, dintr-odat
Visasem îndelung o revărsare...
ÃŽmi amintesc doar de iubirea-mi care
Să fie nesfârșită a încercat...

Și n-a putut rămâne în vadul strâmt, secat
Și n-a mai vrut s-o știe doar pământul
Stârnită câtă umblă cu apele, cu vântul
În cântec se petrece și-n cântec s-a mutat!

Acesta i-a fost harul, demult înscris în stele
Rămase neclintite oricând după furtună
În calea nimănuia ele nu vin s-apună
Și doar ce-n cântec trece, ajunge pân-la ele!