ICOANA SUFLETULUI
De Ina-Ștefania Lazăr (25-26 decembrie 2008)

Icoana sfântă o purtăm
Pe veci în vecinicie
Și Lui Hristos ne închinăm
Necazul să ne aline.
Păcatul greu ne împovară
Și libertatea stă să piară
Căci sufletul e în robie
Ca un stăpăn cu grea urgie.
De-ți pierzi credința,
Îți pierzi și viața,
Căci nemurire nu a atins
Decât un suflet cu credință
Care întru Hristos s-a stins,
Căci doar așa se aprinde iară
Lumina din suflet de om,
Căci altfel sta-va să piară
Sub ghiara fiarei ce se dă zeu.
Fugiți din calea-i!
Chemați Hristosul!
Căci numai El poate fi OM
Pentru a înțelege și păcatul
Ce l-a smerit chiar și pe El
În fața bunului Dumnezeu.
Lumina blândă a sfintei cruci,
Ce jertfă a adus atunci
Pentru păcatul omenirii
Și pentru calea mântuirii,
Lumina falnică trezește
Și pe orbi călăuzește,
Învingând dușmanul lumii
Ce stă de strajă minciunii.

Strașnic paznic este Domnul
Pentru sufletul lui omul
Ochi de veghe și de pază
Ce pe suflet întremează.
Nu ne lasă să cadem
În golul cel lui Infern
Unde moartea se arată
Și cu vecia-i legată.
Sus la Rai Domnul ridică
Sufletul de rândunică
Bucuria ne arată
Cu cununa-i neîntinată.