Văd lumea zilnic, cum se ascunde după o mască.
Mască de mult uitată într-un pahar cu var alb
Văd oameni cu chip de demoni.
Demoni cu chip de îngeri.
Îngeri cu aripi frânte, odată sfinte.
Suflete vândute pentru nimic...
Vieți pierdute, irosite.
Umbre moarte care mă cheamă,
Aud voci care țipă de teamă.
Văd cum stau prizonierii ai propriei lumi
Văd infernul pe pământ !
Și mai văd...
Tristețea lor,
Durerea lor
Ura și iubirea prinse într-o călimară cu povești.
Dezamagirea, rare ori și fericirea.