Priveste cerul.
Nemarginit si pururea deasupra-ti este
Si nori de ti-ar acoperi albastrul,
Mereu dinceolo de ei e Dumnezeu Preabunul.

Priveste pasarea.
Emana-n zborul ei o libertate plina de-nchisori
Si nu se plange, ci zboara mai departe
Acolo unde Dumnezeu pe toate a prins a le crea.

Priveste floarea.
Dulce-i e nectarul si fin lucreaz-albina
La fel ca Dumnezeu Preasfantul
Asupra noastra cand isi revarsa mila.

Priveste omul.
Ochii de-i sunt blanzi si zambetu-nflorit,
Iar fapta lui cea buna razbate-n lumea rea,
Sa stii c-acel on de Dumnezeu e mult iubit.

Priveste-n jurul tau cu ochii inimii
Si ai sa vezi cum tot ce-i viu
Exista si lucreaza in slava Domnului,
Ce pururea ne lumineaza.