Chiar acum, în aceste momente

în care perechi de ochi curioși

nivelează o foaie albă subținută de vorbele mele.

Chiar acum, în aceste momente,

eu stau sub dușul altor cuvinte,

pentru alte povești, pentru alte zăpezi,

pentru alte încercări mundane

de a coborî cerul cu cîteva trepte mai aproape de noi.

Sufletul meu e ca o stîncă ascuțită

în vîrful căreia doar o pasăre mică se odihnește de zbor.

La umbră căreia o cățea poate naște alți cîini.

Pe fața căreia, în fiecare iarnă

se sfarîmă cîte o țeastă adusă de pe culmi de avalanșe.

În curînd vom fi cuprinși de o stare tributară nostalgiei

Mîinilor noastre le vor crește aripi și gheare

cu care ne vom risipi căderea,

cu care vom scormoni piepturi de umbre

în căutarea altor inimi.

Alte inimi,

stăpînite de gravitație și de milă.

Alte inimi,

al căror duș îl dorim să ne răcorească.

În aceste momente,

în care perechi de ochi curioși

caută la foile întinse în fața lor

înțeleg că nici ochii nu mai sunt ce erau.