Aștept, dar fără să mă las doborât de așteptare.
Îmbrățișez clipele ce astăzi vin spre mine însoțite de doruri și fantezii,
sperând ca orele, zilele, lunile ce trec să nu fie ocolite de iertare, de iubire,
să nu poarte în tolba lor tributul împlinirilor târzii.

Aștept ca Floarea Soarelui să acopere tot Pământul
și acesta să devină în galaxie astrul cel mai strălucitor,
sufletul pe care l-a împovărat fapta și cuvântul
să-și găsească liniștea și apa purificatoului izvor.

Aștept ca tot ce înseamnă dragoste să îmbrățișeze cerul,
galaxiile, Soarele și Luna să fie ancorate pe-o ramură de un singur spin,
noaptea, colții stelelor să-mi atingă sufletul și să-mi împodobească părul
iar îndrăgostiții să poată trasforma în diamante cometele ce trec și vin.

Aștept ca firul verde al grâului din luncă să-mi atingă
aureola inimii lipsită de prihană.
Când pleoapa mea va trebui privirea să mi-o stingă,
lumina Ta să-mi fie călăuză și pavăză la vamă.

Te aștept emoționat, dar nu doresc să-mi vezi
lacrima împietrită de sare pe obraz,
nici râsul sau ce a mai rămas din el, ca să nu crezi
că viața mea s-a înneacat de dorul tău în suferință și necaz.