strigându-te, te-am mântuit de strigăt
băut-am apa, tu să bei doar rouă
cu degetul legat de oase îți arăt
seninul de cuvânt; napalmic plouă
cu umbre litera-războinic.
silaba se-arcuiește, mititica
cum îi dictează gândul meu cel mic.
tăcere ești în zori, iar zorii sunt nimica
pe lângă chip tău fraged. degetul, arătătorul
ți se înfige-n zare - noaptea vine, hora
cea de strigăt, degustării ora
celor ce iubind spre cer 'și-au zborul.
bând parfumu-ți tandru,-n clipă am tăcut...
strig, venind spre tine...beau și mor și-nviu într-un sărut.