I. Iubirea lor era cum nimeni nu a mai văzut,
Căci și pe Dumnezeu îl lăsaseră mut.
Ei într-un mod ciudat iubeau,
Și numai în negura nopții visau.

II. Și visau ca destinele să li se unească,
Într-o zi de joi sa se căsătorească.
Ea cu ardoare dorea să fie mireasă,
Și privind-o el intra în transă.

III. El îi spunea că va fi bine,
Că o va iubi că pe sine.
Dar ea se simtea mințită,
Și în niciun fel iubită.

IV. Asa că ea de el a fugit
Cu un alt băiat pe care-l considera iubit
El a crezut că a fost rapită
Și în niciun fel că se simțea mințită.

V. El a găsit-o ascunsă într-o casă,
Fără rasuflare întinsă pe-o masă.
Nu știa ce să creadă,
Căci la față nu putea s-o vadă.

VI. A inceput să plângă , să blesteme
Și s-a așezat pe un sacun pentr-o vreme
Și-a stat acolo timp îndelungat
Pană ce de viată a uițat.