Se știea sărac, dar nu exagerat,
Aduna cu sîrg,în mod organizat,
Schimbări dorind, să facă în casa sa,
Findcă la intrare,ușa nu-i plăcea.

Adunînd treptat rezerve-n buzunar,
Merge hotărît cu soața spre bazar,
Venise timpul pentru ce visase,
Căci ușa ce-i plăcea,o observase.

Dar surpriza cade,costul s-a schimbat,
Transportul în preț n-a fost asigurat,
Și cum banii adunați nu-i ajungeau,
Nici idei de rezolvare nu-i veneau.

Această faptă prinse să-l revolte.
Nevasta îi propuse s-o transporte,
Ca pe un lucru greu și oarecare,
Înfuriat... luă ușa-n spinare.

Nevasta merge-n urmă, supărată,
Distanța de parcurs... exagerată,
Cam rușinată,dar păstrând prestanța,
A acceptat,să-și țină totuși clanța.

Mormăind, cu pas greoi și apăsat,
Clătinîndu-se în stilul încurcat,
Îi piere supărare și-osteneală,
Un pișicher zicîndu-i – Băi Păcală!

Momentul trăsnet înspre haz conduce,
Ușa-i cade jos, neputând-o duce.
Efectul tragic intră-n comedie,
Străinii râd ca de-o scamatorie.