Mangaiata de lumini chioare
si ceata gretoasa,
negura lucida
lichideaza orice logica.

Strazile gloriilor pierdute
tremura la vederea strainilor.

O doza de teama se raspandeste,
acoperind urmele pasilor nostri,
sau cel putin ai mei.

Salbaticie... Gasind adapost
pe zidurile murdare,
paltoane gri acoperite cu cenusa sclerozei
stau aruncate pe umerii obositi
ai pacatosilor in gradinile opace ale unui fals Eden.

Munti simetrici de caramida
stau in calea vantului.

Un lant de lumini se taraste
si scartaie in jurul maselor de inconstienta,
tipand ritmic, acompaniat de culori si muzica vulgara,
in timp ce unii se aduna pentru acest spectacol artificial.

O orgie incepe,
intr-o ceata de fum si amorteala.

Iar orasul se alatura spectacolului grotesc,
cu o alura pseudo-mistica
danseaza pt cauze pierdute,
pentru lipsa identitatii,
pentru lipsa unui dumnezeu.

Sa ne alaturam?